Bucătăria noastră este despre a mânca împreună ceea ce ne pun pe masa oameni pe care-i cunoaștem și de care ne pasă, este despre reducerea distanțelor sociale, nu doar a celor geografice.

Asociatia VIVIAL se concentrează pe consumatorii urbani care construiesc legături directe cu producătorii din mediul rural și iau în serios ideea că consumatorii urbani au un rol de jucat în păstrarea mediilor noastre agricole și în asigurarea mijloacelor de trai pentru fermieri, mai ales a fermierilor de subzistență din zonă. Când aceste tipuri de preocupări sunt plasate în centrul asocierii, descoperim că urmează inovațiile economice și că, împreună cu producerea de beneficii pentru fermieri, aceste inovații au un impact valoros și asupra consumatorilor. Asocierea pe care o propunem se concentrează pe o inițiativă care are în prim plan îngrijorarea etică în privința mediilor și a mijloacelor de trai ale agricultorilor de subzistență din zonele gentrificate adiacente Timișoarei.

Scopul nostru este de a sprijini micii fermieri în creșterea de produse adaptate mediului lor, de a avea alimente bune care sunt sigure și nedistructive pentru mediu și de a încuraja întâlnirile dintre oameni dincolo de granițele sociale.

Mâncarea se produce și se gătește altfel dacă știi cine o mănâncă și se mănâncă altfel dacă știi cine o produce și o pune pe masă.

Mâncarea este complexă, deoarece ne poate conecta sau separa.

„Suntem ceea ce mâncăm.” Cu toții am auzit această zicală și, fără îndoială, fiecare dintre noi a folosit-o în câteva ocazii. Cu toate acestea, mâncarea nu este doar CE, ci și DE UNDE, CÂND, DE CE, CUM și mai ales CU CINE.

Exact această IMPLICARE lipsește prea des din proiectele alimentare LOCALE de astăzi, dintr-un motiv central: ține de angajament nu de decont. Angajarea și interacțiunea cu oameni diferiți de noi înșine ne face să ne simțim inconfortabil. Aceasta este valoarea spațiului pe care îl propunem,  care încurajează indivizii din medii diferite să se adune, oricât de incomode ne-ar părea aceste întâlniri la început.

A mânca împreună înseamnă a fi conectat, într-un fel sau altul. Pentru a mânca diferit este necesară o schimbare în aceste conexiuni – va fi nevoie de locuri în care oamenii se pot reuni, unde își pot dezvolta noi obiceiuri și sentimente nu numai despre mâncare, ci unul despre celălalt. Avem nevoie de spații și activități care să creeze mai multă conexiune între cei care mănâncă, dar mai ales față de acei „Alții” îndepărtați social, adesea oameni simpli dar care încă au puterea de a pune mâncare pe mese. Alegerea este a noastră: mai mult din același registru (restaurante cu meniu gourmet, meniul zilei, fast-food – chiar și vegetarian, etc.)  sau o alternativă, care este mai puțin un obiectiv predeterminat decât o invitație de a reuni pentru a crea ceva diferit.

Vrem peisaje alimentare care fac mai mult decât să pună chipul unui fermier pe alimente, dar lipsesc toate celelalte părți care ne ajută să ne hrănim: câmpul; munca valoroasă realizată de mediul natural, animalele și toți oamenii din industria serviciilor la care ne gândim rar de tot – bucătari, ospătari, șoferi, spălători de vase și așa mai departe. Poate că avem nevoie, nici mai mult, nici mai puțin decât de participare, acțiunea comunității și dorința de a fi incomozi, deși ruperea dintr-o rutină poate fi redemptivă , mai ales atunci când avem ocazia să îi cunoaștem pe „Ceilalți” care populează drumul mâncării.

Cu alte cuvinte, nu putem înțelege mâncarea fără a înțelege practicile sociale care merg împreună cu producția și consumul acesteia, precum și toate activitățile care se află între ele.

Natura socială a acestor relații sunt cheia pentru alimente sănătoase, echitabile și durabile.

Poate noile curente culinare sunt destul de extravagante pentru a ne distrage atenția de la esența a ceea ce mâncăm (ingredientele), dar mai ales cum mâncăm și ce înseamnă mâncarea din puncte de vedere social. Astfel s-a transformat un ritual care generează valori, norme, obiceiuri și mai ales legături într-o activitate de “alimentație publică“, un fel de stații de alimentare carburanți în care imediat ce mâncarea este disponibilă pentru consum, acesta devine pur și simplu combustibil care trebuie alimentat foarte repede și atât. Am început să funcționăm asemenea mașinilor noastre în felul în care a mânca înseamnă doar a umple rezervorul (chiar și cu combustibil premium) și a ne vedea repede de drum mai departe.

Schimbarea peisajelor noastre alimentare înseamnă mai mult decât să regândim ce mâncăm. Distanțele sociale au crescut atât de mult încât reunirea oamenilor pentru întâlniri față în față devine o adevărată provocare. Deja au trecut vremurile în care oamenii mâncau în jurul aceleiași mese; chiar să-i faci să se întâlnească în aceeași cameră este mai greu ca niciodată. Noile spații și experiențe beneficia de au potențialul de a modifica fundamental societatea în ansamblu, forțându-ne să reexaminăm sensul oportunităților în comunități, al economiei și justiției.

Cu alte cuvinte, schimbarea socială de durată necesită, ei bine, o schimbare socială.

Membrii nostri sunt asteptati de mese “țărănești”, avand la baza ingrediente de sezon, de spatii de intalnire, relaxare si loc de adunare pentru toata familia (cafenea, biblioteca, sala de club, proiectii, dezbateri si jocuri), precum si o terasa exterioara generoasa, dar trebuie sa aduca vreme de petrecut, multe de zis, si mai multe de ascultat, dar mai ales sa-si permită luxul gândirii etice si a curiozitatii.

Ceea ce propunem nu este o stație de alimentare ci un loc de “digerare”. Vorbind, râzând și mâncând cu aceste familii, de altfel îndepărtate social, putem ajunge să gândim și să simțim altfel, nu numai despre ei, ci și despre noi înșine și mâncare în general.

Vremurile moderne sunt echipate necorespunzător pentru a face față provocărilor pe care le prezintă un tip exigent de cooperare. Societatea modernă „de-abilitează” oamenii în practicarea cooperării și pierdem abilitățile de cooperare necesare pentru ca o societate complexă să funcționeze.

Începând de unde ne aflăm, suntem într-o poziție bună pentru a începe reluarea cooperarii sociale, nu doar a celei economice. Suntem în stare?